Merrie England, în secolul al XVII-lea...
Lumina soarelui sclipea pe pârâul ondulat în timp ce șerpuia printre pajiștile din Caisterdale pentru a trece pe sub vechiul pod de piatră de lângă biserica satului.
Sarah stătea la malul pârâului, cu fața în umbră, uitandu-se la scenă, privind nevăzând în depărtare, cartea în mână, dar pierdută în gânduri.
A auzit copitele zgomotând pe poteca pietrișată: — Ah, domnișoară Haverthorpe, o ultimă zi de libertate? întrebă o voce cunoscută.
Ea a ridicat privirea, John, fiul lordului Caisterdale, prietenul ei din copilărie a privit-o de sus de la armăsarul său castan.
— Da, încuviință ea în liniște, în timp ce se uita la fața lui zbârcită, la corpul lui lat cu umerii, la pălăria pusă plin de bucurie pe moful lui de păr negru.
S-a uitat în jos, văzând mai degrabă fetița din copilăria lui decât pe tânăra în plină floare a vieții în care ea devenise.
„Un tip demn, într-adevăr un tip norocos, domnule Countisbury”, a chicotit John, „Păstrați neclintiți toate calitățile pe care le-ați putea dori unui Arhiepiscop, într-adevăr ați ales bine!” el a râs.
Ea se încruntă.
— Ne vedem în seara asta? chicoti el, știind foarte bine că ea nu va ceda niciodată vechiului ritual al „Droit de Signeur”, unde fecioara tuturor fecioarelor parohiei aparținea domnului Caisterdale pentru a fi smulsă în ajunul nunții lor.
— Da, spuse ea întorcându-se să se uite fix la apă, voi fi acolo, este tradiția.
Domnea pe calul său și se învârte: — Da? a spus: „Sigur nu?”
— Da, voi fi acolo, repetă ea.
„Dar nu înțelegi”, a spus el fără speranță, „Tată”, a simțit că trebuie să o avertizeze, să avertizeze despre lumea desfrânării pe care o încerca uneori în Harrogate sau Heaton, o lume departe de Caisterdale, în care fețelele zburau fără rost. pentru bănuți, o lume în care, în câteva momente furioase, propriul său tată o va împinge să nu bănuiască și să nu vrea.
— Înțeleg foarte bine, spuse ea, este barbar, jumătate dintre primii născuți ai satului au ochii tatălui tău. ea a anunțat: „Dar este dreptul lui și dacă umilele slujitoare trebuie să cedeze, atunci și eu trebuie să cedeze”.
El a vrut să se uite în ochii ei, să-i vadă sufletul, dar ea se uita prin cartea ei și într-o lume mult dincolo.
"Nu voi permite!" John a anunțat: „Nu tu, cu tatăl, este oribil, de ce nu cu mult timp în urmă ne jucam ca frate și soră”.
„Și acum am făcut o potrivire excelentă”, a spus ea, adăugând cu un grad de sarcasm: „Toată lumea spune asta”.
— Da, încuviinţă el nesigur.
Soarele strălucea pe părul ei auriu, strălucea de pe inelul ei de logodnă, strălucea auriu pe gleznele ei bine forme și pe curba gâtului ei, el simți mișcări, dar ea se întoarse încă o dată către el și momentul dispăru.
— Și ești de acord? ea a spus: „Că voi fi soția unui vicar excelent”.
„Într-adevăr,” încuviință el, „fiica unui vicar a devenit soția unui vicar, așa este”, se opri, văzându-i disconfortul, „Parcă ar fi rânduită de domnul atotputernic”, spuse el pompos.
"însoțitor de bord!" se repezi ea și se întoarse înapoi la pârâu cu lacrimi curgându-i în ochi,
Mustrarea a usturat, dacă vreo altă servitoare ar fi spus-o, ar fi fost ca nimic, dacă ar fi fost o servitoare, ar fi fost biciuită, dar aceasta era Sarah, pe care o cunoștea de mai mult timp decât își amintea și părerea ei conta.
— Presupun că ne vom întâlni din când în când? a întrebat el în timp ce se străduia să se împace cu aspectele practice ale viitoarei căsătorii a lui Sarah.
„Mă îndoiesc”, a răspuns ea, „Viața soției unui vicar este în întregime plină de fapte bune și de plictisire nesfârșită! se răsti ea și și-a aruncat cartea jos, furioasă, „Abia am putut suporta entuziasmul”.
Nu știa ce să facă sau să spună, întreaga logodnă fusese oarecum un șoc, vizitele lui regulate la paroh fuseseră forțat reduse de curtarea ei cu domnul Countisbury și, într-adevăr, știa că îi va fi dor de ea, așa cum i-ar face o soră. iar gândul că avea să se căsătorească îl tulbură profund.
„Într-adevăr”, a spus el, „Până mâine atunci, ziua bună”, a spus el și și-a făcut din nou calul și a călărit acasă, cu gândurile foarte tulburate.
Și-a ajutat să-și stabilească cârbul, și-a spălat praful de pe fața și mâinile de pe drum, s-a jucat cu scrisul și, în cele din urmă, s-a îmbrăcat pentru cină și a coborât să ia masa.
„Oh, ce formă de onoare este aceasta?” a întrebat tatăl său, „Domnind să ia masa cu noi, este în onoarea domnișoarei Haverthorpe?”
— Domnişoara Haverthorpe Tată? el a intrebat.
„Într-adevăr, tânără Sarah, ai venit să fii smulsă, dar ea nu va ajunge până la lăsarea întunericului”, a spus tatăl său, „De ce trebuie să fie o lună foarte aproape de când ai trecut ultima oară de plăcerile Câinelui și Raței pentru a lua masa cu noi?”
— Am afaceri, părinte, insistă el.
— Afaceri amuzante, afaceri cu maimuțe? îl mustră tatăl său.
„Lasă-l pe bietul băiat în pace Charles”, a insistat mama lui, „La urma urmei are douăzeci și unu”.
„Da”, a fost de acord tatăl său, „și odată cu vârsta vine și responsabilitatea”.
„Și decrepitudinea, a insistat mama lui.
— Și asta e tată, spuse John cu forță, „De ce ești suficient de mare și mai mult ca să fii tatăl domnișoarei Haverthorpe, este destul de nepotrivit!
„Nu am avut nicio relație cu mama, vă asigur”, a recunoscut Lord Caisterdale, „Dar în parte aveți dreptate”.
„Într-adevăr”, a adăugat mama lui, „dar tu vezi că tatăl tău și am avut cuvinte”.
„Și aici mă șoci și mă uimești”, rânji John, „Ați avut într-adevăr cuvinte?”
Mama lui stătea în picioare: „Și rezultatul este că i-am interzis tatălui tău să desfrâneze cu domnișoara Sarah sau cu alte fete”.
„Este inima mea fiule”, a spus Domnul, „Ma doare”.
— O, sărmana domnişoară Haverthorpe, rânji John.
„Săraca domnișoară Haverthorpe într-adevăr”, a insistat mama lui, „Suferiți-vă în schimb bătăi de cap”.
"Ce?" a protestat John.
„De ce îți revine datoria”, a insistat ea, „Acum îndeplinește-o cu onoare!”
„Dar ne-am jucat împreună!” John a insistat: „Nu o pot răpi, ea nu este decât un copil!”.
„Bah nebunie”, a pufnit ea, „a devenit destul de femeie, nu ai observat umflăturile de pe pieptul ei?” a întrebat ea: „Nu, trebuie să o prindeți brusc și să o revendicați, să-i smulgeți nevinovăția și să lăsați copilăria în urmă, doar fă-ți datoria Charles”.
„Da, așa cum spune mama noastră”, a recunoscut tatăl lui John, „Pentru femeia castă, prima intruziune este agonie, iar vina pentru această durere și rănire trebuie să cadă pe Signeur, pentru ca prima conjuncție dintre soț și soție să fie. moale și blând și extatic, vezi?"
— Și port o piele? întrebă John.
„Doamne nu, nu dacă ea e curată, de ce jumătate din sat”, a început să spună mândru tatăl său.
„Ai-i ochii”, a adăugat mama lui, „Și nu doar primii născuți!”
Tatăl lui John s-a încruntat încruntat, „El mă învinovățește”, i-a mărturisit mama lui, „Dar există limite, John, există doar atâtea pe care o femeie poate lua”.
— Un copil blestemat, de douăzeci și doi de ani, mormăi el, iar ea zâmbi.
— Spune, dragă Grace, că masa se răcește, exclamă Lady Caisterdale, în timp ce privea masa simplă de vită dinaintea lor.
„Dumnezeu să ne păzească de ceea ce suntem pe cale să primim”, a rostit el blasfemator și au început să mănânce.
— Excelent Beef Charles, unul de-al nostru? a exclamat mama lui.
Tatăl său și-a lăsat furculița jos: „Pentru că îl vezi pe John dacă trezești femeia cu blândețe, o săruți, îi dai cu degetele tetinele, îi simți cu blândețe calitatea de femeie, o cercetezi, îi lași să se coacă și să se deschidă cu blândețe și îi uşurezi şi tachinezi fecioara sub femeie. va tânji după tine, chiar și la ani după ce își va vedea bărbatul ca pe al doilea cel mai bun și pe tine ca pe unicul ei iubit adevărat, așa că fii brutal să fii bun John.”
„Are tot felul de curele și invenții și te biciuiește pe mine, chiar are șocuri pentru a lua gleznele și încheieturile fetei la rând”, a explicat mama, „Așa nu poate rezista”.
"Mamă!" a protestat John.
— Spune-i Charles! a insistat ea.
„Da,” a fost de acord, „o colecție de o viață eficientă în orice circumstanță”.
— În afară de data trecută? ea a adăugat.
— Era grasă ca un porc! a protestat el.
„Și-a pierdut fecioara din cauza unui picior de scaun, John, cât de nedemn!” a declamat inelegant mama lui.
„Și ceea ce face să fie de zece ori mai rău, mama ta a făcut picăturile”, a insistat tatăl lui John, „Nu, John, e datoria ta acum”.
— Ce, răvește pe Sarah? întrebă el gânditor: „Dar noi suntem ca un frate și o soră”.
„Domnul Countisbury va fi fratele ei acum”, a insistat tatăl lui John, „Astfel de modalități copilărești trebuie lăsate deoparte, ea nu a fost copil în acești doi ani, uită-te la pieptul ei, buzele acelea rubin, buclele de aur, ești orb, de ce? jumătate din sat vă credeți iubiți!”
John s-a gândit din greu, poate că Sarah devenise o femeie fără să-i înștiințeze, acum avea sens, trebuie să-și facă datoria, trebuie să pară atât de dragul domnului Countisbury, cât și de dragul ei a fi crud și fără inimă: „Atunci, dacă trebuie, voi face. datoria mea, spuse el nobil.
Masa a trecut și odată cu amurgul a venit zăngănitul copitelor și Sarah a fost livrată de căruciorul pompei funebre, așa cum era obiceiul.
— Sarah! Mama lui John i-a primit bun venit: „Deci mâine este ziua ta fericită!”
Sarah se uită nefericită spre podea: — Într-adevăr, este Lady Caisterdale.
Mama lui John a răspuns vesel: „Înveselește-te draga mea, mâine va răsări cu soare strălucitor și numai fericirea te așteaptă, vei vedea!”
— Sper doar că ți se dovedește că ai dreptate, încuviință Sarah.
Charles a făcut un pas înainte: „Se pare că a trecut atât de scurt timp de când tu și John ați jucat împreună chiar în această cameră, iar acum el are douăzeci și unu și nu puteți fi departe la fel.
„Este indiscret să întrebi o doamnă de vârsta ei”, a răspuns Sarah, „Dar da, am aproape douăzeci și unu și, după cum spune tatăl, o femeie necăsătorită de douăzeci și unu este tristă, nemulțumită și nemulțumită”.
„Da, într-adevăr”, a fost de acord Charles, „dar avem afaceri de tranzacționat, ai hainele tale copilul?” el a intrebat.
„Sub mantia mea”, a spus ea, „Tot albul virginal așteaptă să fie murdărit de roșul viu!”
— Chiar așa, interveni Charles, din păcate inima mea nu mai poate.
„O, slavă Domnului, eram atât de speriat!” Sarah gâfâi cu evidentă uşurare.
— Așa că John își va asuma în mod forțat datoria, continuă el.
"Nu, nu John, Doamne nu!" Sarah a protestat: „Nu, nu poate fi!”
„Nu a fost alegerea mea, dar este pentru ce este mai bun”, a asigurat-o John, „Ce mai bun pentru toți”.
"Cum poate fi cel mai bine pentru mine?" a cerut ea.
„Destul”, a strigat mama lui John, „Renunțați sau îl voi pune pe bucătar să aducă un căpăstru de certare și să vă tăcească. Acum, veniți cu mine și vă voi arăta locul și voi face tot ce-mi stă în putință pentru a alina chinul”.
Sarah se uită cu gura căscată, dar s-a abținut și, calmându-și nervii, a urmat-o pe mama lui John sus.
Al doilea cel mai bun dormitor pentru oaspeți era deja pregătit, patul cu patru stâlpi proaspăt aerisit cu cearșafuri albe virginale proaspete, vin și apă de orz cu lămâie și prosoape și boluri cu apă.
Un scaun, un dulap, o comodă, oglindește totul, un candelabru de șaisprezece lumânări strălucea ca lumina soarelui, covoare bogate acoperiau podeaua și totul era la fel de opulent ca un budoir de curve care se găsește în Yorkshire.
Sarah și-a acceptat soarta și, la sfatul lui Lady Caisterdale, s-a apucat să ușureze chinul cu o jumătate de carafă de Claret, care a relaxat-o foarte mult.
Încurajată de vinul pe care și-a dezbrăcat fără obiecții, ea nu purta sub chestii și nici corsete, așa cum era tradiția și s-a așezat pe pat, în timp ce mama lui John îi dădea un sfat sănătos: „Chestia este Sarah, că prima dată poate fi un agonie de prim ordin și unele fete nu-și iartă niciodată soții pentru acea agonie, așa că, vezi tu, dacă domnul provoacă răul, atunci nu contează."
Sarah se gândi greu: „Dar dacă se îndrăgostește de lord?”
Lady Caisterdale a zâmbit: „Stăpânul trebuie să se asigure că nu o face!” ea a declarat, în timp ce producea o bucată de mahon despicată în două, cu patru găuri și un știft de balama și închizătoare cu un lacăt pentru a o ține strâns, „Charles consideră că acest lucru este eficient uneori”, a adăugat ea, „Încheieturile și gleznele tale prin găuri. , cel mai eficient, spuse ea cu tristețe, amintindu-și vremurile mai fericite.
— Dar John, vezi, el este, a fost, prietenul meu! Sarah a implorat: „Sigur că nu mă poate trata așa?”
„Nu, dimpotrivă”, a insistat femeia mai în vârstă, „El trebuie, pentru că alternativa este să te dorească după el ca pe un pui cu ochi de căprioară, o, nu, nu, trebuie să-l vezi pentru bruta desfrânată în care a devenit și să-ți mulțumești. stele pentru amabilitatea domnului Countsibury.”
— O, doamne, oftă Sarah când auzi pași apropiindu-se.
Se auzi o bătaie în uşă: „Este timpul”, spuse mama lui John, „Intră”.
— Ah, spuse tata, explică John stânjenit.
„O să te las pe tine, noapte bună”, a spus mama și s-a strecurat.
John încuie ușa în urma lui.
— Bună seara, spuse el stânjenit, pot să-ți aduc ceva?
— Nu, sunt mulțumită, fă-ți doar datoria, spuse Sarah cu noblețe.
"Pe pat?" el a intrebat.
„Nu pe terasa din față lângă fântână”, a răspuns ea, „Desigur, pe pat!”
— Da, râse el stângaci.
„Deci”, a sondat ea, „Ce mai aștepți?”
Stătea imobil, „Da, într-adevăr”.
„Așa că dezbracă-te”, a spus ea, „Și răvește-mă”.
„Da”, a spus el, „desigur”, și s-a apucat să-și scoată jacheta, batista, cămașa, papucii de covor, șosetele, cămașa de corp, pantalonii și, în cele din urmă, nu a stat decât sub pantaloni.
— Să stingem iluminatoarele? el a intrebat.
„Nu”, a insistat ea, „sau zorii vor fi cu noi, dezbracă-te și gata!”
— Ah, spuse el stânjenit, în timp ce ezita să-și dea jos lenjeria.
"Jos!" s-a repezit ea și l-a apucat de sub pantaloni, care i-au rupt, când șnurul era încă prins și partea de jos a căzut pe podea, în timp ce centura a rămas, „Oh!”
Apendicele lui atârna moale și neexcitat: — Nu te entuziasmez? ea a intrebat.
— Ei, spuse el, încurajat ca ea să-i apuce apendicele.
„Oh, ce neînsemnătate să fii teamă”, îl mustră ea brusc încurajată și se apropie.
S-a dus s-o împingă, dar când mâinile lui i-au mers pe umerii ei, și-a dat deodată seama de umflarea feminină a sânului ei și de conturul mamelonelor ei împotriva schimbului alb subțire.
În loc să o împingă departe, el a tras umerii schimbului ei deoparte și l-a lăsat ușor în jos.
„Forțat”, spuse ea în timp ce o ținea și dându-și părul auriu deoparte, el o sărută pe gât.
— Ei, da, a fost de acord el în timp ce încerca să împace forma ei feminină cu amintirile lui despre cățăratul în copaci și alergatul ei în copilărie.
Schimbarea ei a alunecat și mai mult, degetele ei i-au luat instinctiv mingile și i-au mângâiat mânerul la fel de abil ca orice curvă și în timp ce movilele ei i-au atins pieptul pentru prima dată, așa că a început să se excite.
„Forțat”, a spus ea în timp ce el o ținea strâns, „Te rog!”
Apendicele lui se ridică împotriva ei: — Pe pat, spuse el urgent.
Ea l-a condus de mână și a aruncat înapoi lenjeria de pat, el i-a tras schimbul în sus, astfel încât să nu fie altceva decât o centură de mătase în jurul taliei ei și lăsând genunchii lui înăuntrul ei, desfăcând astfel coapsele ei, sa dus să o urce.
Degetele lui i-au căutat caverna moale și umedă, dar au găsit doar mușchi strânși.
"Răviți-mă!" ea a plans.
„Nu pot, nu ești pregătit”, a spus el scuzându-se.
„Răvește-mă, asta nu este dragoste, răpește-mă!” a insistat ea.
„Nu, este imposibil”, insistă el, „trebuie să fii trezit, lasă-mă”.
El a sărutat-o încă o dată pe gât și degetele lui i-au căutat tetinele, frământându-le: — Nu! a protestat ea, dar acum buzele lui erau pe ale ei, limba i-a trecut de-a lungul dinților ei, „Oh”.
Tetinele ei se întăreau acum, el s-a relaxat, ea era doar o altă târfă până la urmă, temerile lui că ar putea fi inegal cu sarcina s-au evaporat, ea era doar o pălărie blondă parfumată la urma urmei, el știa că se va dovedi umezită atunci când va fi nevoie și s-a bucurat. foarte mult intimitatea oferită.
Savură entuziasmul ei, gâfâiturile ei mici în timp ce îi strângea tetinele, încercările ei ineficiente de a-l împinge și apoi, cu seva crescând și mai mult, hotărî că timpul era copt.
Degetul lui s-a deplasat pe puful moale care acoperă burta ei inferioară, coborând încet între picioarele ei până acolo unde a simțit umezeală, a explorat și acolo pentru prima dată a găsit locul umed care s-a desprins într-o gaură și apoi într-o fantă pentru unul doi și apoi trei degete. El a introdus degetul mare, ea a icnit, așa că a forțat degetul mare în ea, „Ohhh,” strigă ea în liniște în timp ce își îngropa fața în umărul lui.
A lucrat rapid pentru a mări despicătura, forța l-a făcut să dureze degetul mare, dar umezeala a crescut de o sută de ori și degetul mare a alunecat din ce în ce mai adânc până când a fost inegal cu sarcina.
El a alunecat pe pat și și-a rostogolit șoldurile pentru a se călărește pe ea și și-a strâns ușor genunchii între coapsele ei, despărțindu-i și desfăcându-i genunchii larg, și-a strâns din nou degetele în ea și apoi, apucându-și bărbăția, l-a apăsat ușor pe moliciunea roz a lui. pliurile sexului ei înainte de a fi sigur de disponibilitatea ei, el și-a alunecat apendicele gol în feminitatea ei.
Se delectă cu senzația de carne pe carne, toată bărbăția îi furnică, în timp ce se liniștea neobosit în moliciunea strânsă care o cuprindea. Se delecta cu intensitatea senzațiilor care-i curgeau prin membrul gol, amplificate de două sau de o mie de ori de absența tecii propilactice groase pe care o purta la bordello. Dintr-o dată a simțit o rezistență crescută, a împins cu șoldurile, o dată de două ori, a strigat ea, a împins din nou și, deodată, a fost în întregime învelit, cu mingile pe carnea ei și apendicele lui gol înveliți la maximum, carnea lui în întregime în a ei. iar el se legăna ușor în ea în timp ce senzațiile îl copleșeau.
Cerurile s-au deschis în mintea lui și a văzut toate bucuriile unirii în timp ce seva sa urca din ce în ce mai mult, până când amenința să se reverse complet.
Sarah, la rândul ei, s-a bucurat de sărutările tandre ale lui John, degetul lui tatonător a tulburat-o, dar a entuziasmat-o în egală măsură și, odată cu ea, crescând entuziasmul, astfel încât numărul degetelor a crescut.
Dintr-o dată el s-a schimbat și degetul lui musculos o întindea, ea auzi un geamăt, putea fi propria ei voce? și apoi bărbăția lui, caldă și musculară relaxată în locul ei secret pe care abia îl explorase de teamă să nu-și strice capul fecioarei.
O scurtă fulgerare de durere, un strigăt pe care nu-și amintea să-l rostească și era distrusă, totuși el o mângâia, o iubea și inima ei s-a avântat și, mai ales, senzațiile despre care i se asigurase că erau agonie nu erau decât extaz în timp ce el a umplut-o până la exces, un gâfâit, un geamăt, degetele lui mângâindu-i tetinele înnebunind-o și, în cele din urmă, când se temea că focurile pasiunii o vor înghiți, el a stins focurile cu un torent de dragoste.
Pentru John a fost un ultim sărut, un tetină ajustată pentru a o face să sufle, apoi el a revendicat-o în întregime cu un torent de semințe pompând și curgând prin corpul lui pentru a-l inunda pe al ei. Un torent neîngrădit, sa bucurat de libertate și a făcut ca momentul să dureze atâta timp cât a putut, bărbăția lui pompa în valuri din ce în ce mai descrescătoare până s-a oprit.
— S-a terminat, spuse el în timp ce ei se linișteau și se odihnea întins pe ea.
Ea l-a împins departe și s-a zvârcolit din îmbrățișarea lui în timp ce bărbăția lui se micșora.
„Trebuia să mă răpești”, a protestat ea, în timp ce se strecura din pat, „Dar în schimb m-ai folosit ca iubit”.
„Te-am ușurat, ca să te salvez de durere”, a insistat el.
„Ai făcut dragoste cu mine, este de neiertat”, a protestat ea în timp ce apuca o cârpă și ștergea umezeala din măruntaiele ei.
„M-ai trezit”, a provocat el, „te-am făcut să sângerezi?”
„Puțin”, a spus ea, „sunt complet distrusă”.
„Atunci data viitoare ar trebui să fie o plăcere totală”, a insistat el.
— Abia o voi suporta, spuse ea și și-a rearanjat schimbul, și-a pus mantia și pantofii și a plecat să-l părăsească.
— Mai suntem prieteni? el a intrebat.
„Prieteni, nu, cred că vă urăsc”, a spus ea încet, „M-ați abuzat, noapte bună”.
S-a întins pe spate în timp ce ușa se închise, privind lumânările care se scurgeau în curentul brusc de aer, în timp ce el ascultă pașii ei retrăgându-se în timp ce cobora scările.
O dorea din nou deja, dar era sigur că va trece în curând.
Sarah a rătăcit fără rost pe coridor, „Oh”, a exclamat mama lui John, Lady Caisterdale, „Ai terminat deja?”
— Da, încuviinţă Sarah, pot să te asigur că sunt complet ruinat, destul de impur, distrus, tulburat.
— A fost îngrozitor? ea a intrebat.
„Nu, nu, deloc, a fost blând, tandru, m-a sărutat de parcă m-ar fi iubit”, a recunoscut Sarah.
„Oh, săraca fată,” se compătimește Lady Caisterdale, „Trebuia să nu-ți mai ia inocența”, făcu o pauză în timp ce ochii lui Sarah se umeziră, „Dar se va rezolva în seara asta când vei fi singur cu iubitul tău”.
Sarah suspină brusc: — Presupun. ea a răspuns.
„Dar de ce te grăbești să pleci”, a întrebat Lady Caisterdale, „Nu există nicio trăsură, patul este moale și cald, nu vrei să stai?”
— Ar trebui, a rugat Sarah.
„Nu stai aici în siguranță și cald”, a sugerat ea și a strigat: „John, John, vino aici în acest moment”.
"Nu!" icni ea, dar John era peste ei, luptându-se cu pantalonii în timp ce alerga.
„John”, a insistat Lady Caisterdale, „Cum îndrăznești să o tratezi atât de rău pe Sarah, să o duci înapoi în pat și să o răpești?”
— Dar doamna mea! a protestat Sarah.
„Am tratat-o cu cea mai mare considerație!” a insistat John.
„Ai tratat-o ca pe o curvă, ai făcut dragoste cu ea când ar fi trebuit să o rapești, așa că du-o în pat în acest moment”, a insistat Lady Caisterdale.
— Da, mamă, încuviinţă el confuz.
"Merge!" a insistat ea.
Sarah și-a ținut capul în mâini încurcată: „Te rog nu”, a implorat ea
„Dacă nu vrei, atunci nu o voi face”, a fost de acord el.
Lady Caisterdale a oftat: „Într-adevăr, o să faci”, a insistat ea, „Acum răpește și abuzează fata, nu o seduce, folosește reținerile, folosește-o fără să vrea!”
— Dacă trebuie, aprobă el
Sarah se întoarse și se întoarse din nou, dar nu avea scăpare, așa că și-a revenit pe pași, patul așteptat, încă ușor pătat de roșu și s-a întins pe el.
Lady Caisterdale a urmat: „Folosește sistemul de reținere John”, a insistat ea în timp ce luă sistemul de reținere de mahon de pe podea, „God yourself girl!”
Sarah se ghemui lângă capul patului, degetele ei tremurau când își scoase mantia și schimbul și se întinse goală pe contrapapă.
„Răviți-o atunci”, a insistat Lady Caisterdale, „Reține-o și”, a făcut o pauză, „Oh, ah, poate că până la urmă nu o poți răpi pe John”.
"De ce?" el a intrebat.
„Uită-te la ea”, a exclamat Lady Caisterdale,” tetinele îi sunt umflate, femeia ei strălucește de dorință, Steward, ai făcut-o să te iubească!”
— Deci, ce să fac? el a intrebat.
"Folosește-o ca pe o curvă cât poți, noapte bună!" răspunse ea şi se strecură.
Sarah s-a dus să protesteze, dar John era peste ea, dorința depășind simțul și, cu pantalonii aruncați acum, s-a alăturat ei pe pat.
„Te rog nu”, a spus ea, dar el a tras-o spre el, zdrobindu-i movilele de pieptul ei și într-o clipă îi simți mâinile pe bărbăția lui, ghidându-l fără greș în fanta ei caldă și umedă.
A sărutat-o tandru: „Nu mă chinuiești!” a protestat, dar trupul ei a tânjit sămânța lui și ea s-a zvârcolit sub el chinuindu-l la rândul ei.
El a văzut din nou cerurile, îngerii au cântat și sămânța lui a pompat.
Ea a plecat când s-a trezit a doua zi dimineața: „John, trebuie să te îmbraci, este nunta stăpânei Havethorpe”.
Nu avea chef să participe vreodată. Îl tulbura faptul că Sarah cedase cu atâta bunăvoie, încât prietena lui din copilărie, pe care nu îl sărutase niciodată, se dovedise o târfă atât de desfrânată.
S-a îmbrăcat și a luat micul dejun târziu și s-a alăturat lui Lord și Lady Caisterdale în trăsura lor pentru a sosi, așa cum era obiceiul, cu o clipă înainte de a începe Nunta, cu abia un minut înainte de mireasa însăși.
Countisbury și-a așteptat mireasa, un individ ferm și ferm, în picioare într-un costum de croi negru, într-un stil nemaivăzut de douăzeci de ani, care, după toate probabilitățile, aparținuse înainte tatălui său.
John a oftat, de ce nu a încercat-o pe Sarah înainte, de multe ori îi spusese ziua bună și a plecat în oraș pentru a degusta o curvă, unde dacă s-ar fi gândit că ar fi probat-o pe Sarah în schimb, în cele din urmă a decis că, după căsătorie, va fi într-adevăr caută-o pe Sarah și domnul Countisbury ar trebui să fie încornorat.
John abia a înregistrat serviciul: „Îl iei pe acest bărbat drept soțul tău legal?” a întrebat tatăl lui Sarah, reverend Haverthorpe.
„Nu”, a spus ea, „nu pot, am un iubit”.
„Vino copilă, ăsta a fost domnul care ți-a luat nevinovăția, nu a fost nimic”, a insistat reverendul.
"S-a dus, a dispărut inocența ta!" întrebă Countisbury.
— Doar domnul perogativ al Conacului, insistă reverendul, un domn în vârstă, domnule.
„A fost John, fiul”, a explicat Sarah, „Nu pot să mint, a fost un extaz, domnule, sunt desfăcut, nu pot să mint, mi-a plăcut, nu mă pot căsători cu tine mai mult decât poți să mă căsătorești cu mine”.
„Nu!” a strigat Countisbury, „Nu se poate, este intolerabil!” și se ridică de pe balustrada altarului.
"Ioan?" a întrebat reverendul: — Ai fost împreună cu John?
— Da, tată, a recunoscut ea.
— Intolerabil, ai căutat să mă căsătoresc cu o fetiță necurată, asta e intolerabil domnule! Countisbury a insistat: „Nu vă doresc o zi bună, domnule, doar îmi iau concediu”.
Reverendul se uită îngrozit când Countisbury se îndepărta, apoi se întoarse către Sarah și declară.
— Curvă, nu ești fiica mea, ia-te de aici din casa domnului! reverendul strigă: — Du-te!
Sarah s-a repezit, rochia ei de mireasă albă, zgomotoasă, foșnind pe strane în timp ce alerga și a dispărut din vedere.
— Domnule, sunteţi o ruşine, urlă Lordul Caisterdale, încercând să vă căsătoriţi fiica cu un prost atât de insuportabil.
„Domnule, sunteți rușinea cu practicile dumneavoastră rele, insistând într-adevăr asupra Dreptului de Signeur!” a provocat reverendul.
"Pe mine!" a protestat: "Nu am făcut o astfel de cerere, a fost alegerea dvs., domnule!"
„Cum îndrăznești”, a cerut reverendul, „fiica mea este complet distrusă, cine o va face
ia-o acum, nu suport să o văd, cine o va lua?"
„Oh, taci, reverendule,” a insistat Lady Caisterdale, „John o va lua deocamdată, ea va face o parteneră de pat admirabilă, de ce o fată mai natural înclinată spre curvie am văzut-o rar”, a adăugat ea, „Hai, Charles, lasă-ne să ne stabilim. copilul în noua ei poziție”.
Sarah stătea nemulțumită în fața bisericii, când Lordul și Lady Caisterdale ieșeau afară: „Se pare că vei deveni amanta fiului meu Sarah”, a explicat Lady Caisterdale.
— Stăpână, o femeie păstrată? a cerut ea: — Asta nu mă face mai bun decât o curvă!
„O, draga mea,” a explicat Lady Caisterdale, „o să-ți placă, sunt sigură, și de ce nu, nu ai alt viitor, nu ești apt să fii cameristă și nu avem nevoie de o guvernantă, așa că stăpână. Fii, vei avea zile pentru tine, dar nopțile vor fi Ioane.”
„Trebuia să fiu căsătorit și soția unui vicar, dar acum trebuie să fiu o femeie păstrată?” Sarah a întrebat: — Mai degrabă ar trebui să fiu călugăriță.
„Prea târziu draga mea”, a sugerat Lady Caisterdale, „Îți place prea mult carnalitatea, de ce am putea-o să țipi în extaz, nu, ești mult mai potrivită pentru curvie și cred că cu John ai tot ce e mai bun.”
„Dă-ne un fiu pofticios și te voi lăsa să te căsătorești cu Blighter”, a adăugat Lord Caisterdale.
„Nu am un cuvânt de spus în asta?” întrebă John.
"Nu!" a venit răspunsul ambilor părinți ca unul singur.
Sarah nu avea alte opțiuni, așa că, cu mare reticență, sa urcat în trăsură și s-au grăbit către Manor Hall. Sarah nu avea altceva de purtat decât rochia ei de mireasă și așa că a împrumutat o haină de servitor de la doamna Franklin, menajera, în timp ce lucrurile ei erau luate de la vicariat și, la timp, familia s-a adunat în sufragerie.
„Voi întocmi o listă de îndatoriri pentru tine copilaș,” anunță Lady Caisterdale destul de brusc.
"Atribuțiile?" întrebă Sarah.
„Da, chiar și o curvă ar trebui să-și cunoască locul”, a insistat Lady Caisterdale, „Mănânci cu John sau cu servitorii, în fiecare dimineață mă ajuți să mă îmbrac și în fiecare seară să mă dezbrac și ești disponibil să-l servești pe Charles sau John după cum este necesar, este acceptabil? "
— Nu, insistă John, o vreau pe Sarah pentru mine.
— Ei bine, nu poţi, îi aminti Lady Caisterdale, reverendul a renegat-o şi nu are încă douăzeci şi unu de ani.
— Atunci mă voi căsători cu ea de drept comun! a insistat John.
"Așteaptă John, este un pas mare!" a insistat tatăl său.
„Nu, mintea mea este hotărâtă”, a insistat John, „Cheamă părintele întâlnirii parohiei, vreau să o reclam pe Sarah ca mireasă!”
— Direct, încuviinţă lordul Caisterdale, mâine la şase!