VIAȚA MEA SECRETĂ DE WALTER
VOLUM-2
Capitolul I
Louise a sapat. — Suspiciuni. — Prelegeri despre virginitate cu ilustrații vii. — Drogat pentru inspecție. — Ezitarea lui Camille. — Se absentează. — Casa din G.. d. n s.... e.—Imprime Baudy.—O senzație, un adulmec și un sărut.—La cumpărături.—Jartiere.—Cină și după.
M-am dus la muncă ca să intru în Louise, neavând necazuri, mi s-a părut cel mai firesc lucru din lume. Citisem despre obraznicia seducției, dar asociații mei mă învățaseră că fiecare fată își dorea dracului și tânjește în secret după ea, mare sau scăzută, bogată sau săracă, era la fel. Cât despre slujitorii și femeile din clasa mai umilă, că toți luau cocoșul în liniște și erau mândri că aveau un om blând care să le acopere. Așa era părerea bărbaților din clasa mea de viață și de vârsta mea. Experiența mea cu servitorii mamei a confirmat-o; și astfel să intri în Louise părea și firesc și potrivit.
Presupun că nu există decât o singură modalitate de a începe cu o femeie. Un bărbat trebuie să se facă mai întâi agreabil, apoi succesiv familiar, drăgăstos, convins, liber, îndrăzneț, hotărât, hotărât, apoi dacă este nevoie să fie aprig sau chiar violent. Acest ordin vine în mod natural la vânătoarea de bărbați și se termină cu dracului. Nu înseamnă că, dacă primele etape trec ușor, ultimele vor asigura succesul. Ocazional femeia se sperie, se pune în gardă împotriva ei însăși și a bărbatului, iar șansa este pierdută. Acest curs îmi devenise familiar acasă și am început. Nicio persoană din casă, în afară de Camille și doamna Boileau, nu vorbea franceză; nu era altcineva care să vorbească, așa că conversația mea a fost acceptabilă. La sfârșitul unei săptămâni o sărutasem spre mulțumirea ei. Nicio femeie puternică și sănătoasă de optsprezece ani nu este altfel decât mulțumită de săruturile unui tânăr. Banii pe care îi știam acum spuneau multe și i-am dat ei, care poate nu avusese niciodată cinci șilingi pe care să-i numească ai ei. Ea mi-a dat un sărut în pasajul întunecat, am îmbrățișat-o și am împins-o afară la cuna ei, a alergat sus furioasă, dar a uitat-o a doua zi.
Privindu-mă la ea și dorul mă făcea să fiu dornic, apoi, dacă era aproape, târga lui Camille a beneficiat de asta. Fata obișnuia să ne privească când intram în dormitor. A avut o ceartă cu amanta ei și a spus că ar trebui să meargă acasă. Camille a spus că ar putea; dar vorbind doar franceza, si fara bani, cum ar putea ea? Tocmai atunci, prin schimbarea climei și a vieții, ea s-a îmbolnăvit.
Am fost foarte amabili cu ea. I-am luat totul. Când dormea într-o zi, Camille a descoperit-o parțial și mi-a arătat membrele ei goale; au fost atât de buni și atât de emoționați, încât, dacă nu pentru Camille, cred că ar fi trebuit să o răpesc. Curând s-a făcut bine și i-am spus că, dacă nu o voi avea curând, ar trebui să încetez să o văd. „Cine a împiedicat?” întrebă Camille. Acolo era, s-ar putea să o am.
Apoi am avut o criză suspectă. Tot bătrânul maior îmi spusese despre semeni vânduți și primiți de femei care nu erau fecioare. Fata nu a ieșit niciodată decât pentru câteva minute la un moment dat pentru a aduce lucruri, totuși alți bărbați au văzut-o pe Camille, iar unii ar fi putut să o fi văzut și să o fi avut pe fata. Camille o scoase odată într-un taxi; ar fi fost la un bărbat. Așa că i-am spus că nu voi da banii decât dacă nu-i văd mai întâi târca virgină. După o zi sau două, Camille a fost de acord să-i dau zece lire mai jos și ar jura să nu-i dezvălui niciodată fetei.
Am crezut că încă voi fi păcălit, așa că l-am apelat pe vechiul meu coleg de școală, care obișnuia să-i spună: „Sfăcă-i curba și arată-i castravetele tău”. Fusese unul la meciul nenorocit și tocmai fusese numit asistent-chirurg la un spital; era un burlac și cu mintea nebunească ca întotdeauna. „M. . .”, am spus, „ai văzut vreodată o virginitate?” „Mulți”, a răspuns el, „le-am disecat și, dacă fetele au ceva în legătură cu pântecele lor, sau cu tâncile, ne uităm, nu le deranjează un medic. Dacă o fată are grămezi, o fac să apară și am deschis mai multe femei frumoase, punând întrebări tot timpul, dacă simt asta sau asta. Ei spun da sau nu, ceea ce, desigur, știam că vor spune, dar cred că sunt foarte deștept să întreb. Unora le place degetele unui tânăr doctor pe intime, deși spun că se opun. Asistenții au șansa doar cu cei săraci, cu atât clasele mai bune au bărbați căsătoriți mai în vârstă.”
L-am rugat să-mi explice una despre o femeie și a făcut-o. Ne-am dus acasă cu aceleași femei; au fost uimiți, căci, în loc să ne smulgem țepii afară, amândoi doar le-am simțit și ne-am uitat la ele, iar el mi-a ținut o prelegere completă. A fost o priveliște ciudată să-l văd explicând situația unei virginități, eu ținem o lumânare ca să văd mai bine. Una dintre fete a hohotit de râs, celorlalte le-a părut că au niște afecțiuni, când au aflat că este medic și le-a dat sfaturi.
Nu mă refer la afecțiunile tânzilor lor. Nu ne-am dracu pe nici una dintre femei.
După lectură, de***********-urile lui, schițele lui și ceea ce a subliniat pe trei ticăloși diferite, m-am simțit mulțumit că ar trebui să cunosc o fecioară și i-am spus lui Camille ce făcusem. Ea a fost atunci suficient de bună încât să-mi arate pe propria ei pisică unde fusese virginitatea ei, din câte își amintea. Era destul de sigură despre Louise și a explicat că fetele care se aflau cu părinții lor în Franța erau bine urmărite; că ticăloșii liberi dintr-un oraș au fost luati de femeile căsătorite, ceea ce nu credeam.
Într-o noapte trebuia să-l văd, am așteptat un semnal de la o fereastră, de două lumini, am trecut peste drum în grabă și am fost lăsat să intre de Camille. Am intrat în dormitorul lui Louise. Acolo, fata stătea întinsă în cămașă de noapte pe pat, nesimțită. „Trebuie să fim rapizi”, a spus Camille. Apoi ea a aruncat rapid hainele fetei deasupra navalei ei, și-a despărțit ușor picioarele și a ținut deschise buzele cunei fetei. Era așa cum mi se descrisese. Emoția mea era înfricoșătoare. Era o femeie splendidă cu membre, părea de douăzeci și cinci de ani în loc de optsprezece ani. Părul ei negru ca negru, crocant și gros ca pe capul unei negrese, i-a crescut bărbații și până pe lângă buze. Dunga roșie din mijloc a fost suficientă pentru a înnebuni orice om. Am întins mâna ca să o ating, dar Camille a tras-o înapoi. „Nu, nu”, a spus ea cu o voce înăbușită, „trebuie să pleci, mi-ai promis.” „Lasa-ma sa trag atunci.” „Nu, du-te imediat.” M-a tras spre uşă, fata respira greu. Sălbatic de poftă, mi-am scos nebuna. „Vino, ai promis, ea nu trebuie să ne vadă pe niciunul dintre noi.” „Încă o privire atunci.” Din nou, Camille deschise buzele cunei.
În timp ce făcea asta, Louise a gemut și s-a întors pe o parte, deschizând larg ochii. Camille a stins lumina și m-a tras în sufragerie. „Trebuie să pleci”, a spus ea. Am vrut să o trag, dar nu m-a lăsat.
Am întâlnit o femeie pe Regent street, ploua tare. Oricât de ezitam să merg cu femei ciudate, gay, m-am dus acasă cu ea, am aruncat-o cu hainele pe ea. În clipa în care i-am văzut târga și aproape înainte de a-mi putea scoate țepa, am petrecut-o peste fundul și coapsele ei. Ea a remarcat: „Tu ai vrut asta și nu te-ai înșelat”. Am plecat, am coborât la Opera Italiană. Mulțimi de femei se plimbau pe sub Colonadă, adesea purtau rochii joase la mers. M-am dus într-o casă de băieți cu una și am tras-o cu gândul la patul cu părul negru și la buzele dintre coapsele Louise inconștientă.
Nu am știut niciodată ce i-a dat Camille fetei. Ea a spus că a îmbătat-o cu șampanie. Louise într-o zi următoare a spus că se îmbătase cu șampanie, dar nu a știut niciodată că am văzut-o în acea noapte. Cred că i s-a dat altceva ca să o facă insensibilă. A fost o mișcare convulsivă în corpul ei când se întoarse; membrele ei, înainte de a face acest lucru, păreau moarte, respirația ei semăna cu un geamăt, sânul i se ridica îndurerat, deschise ochii, dar nu văzu nimic. Cu cât reflectam mai mult, cu atât înțelegeam mai puțin agitația lui Camille, care de obicei era atât de calmă.
Văzusem pisicii fetiței și îmi amintesc aspectul de păsărică, burtă, coapse și fante. Orificiul în care țineam lumânarea lângă ea părea să fie acoperit, cu excepția unei mici perforații suficient de mare pentru a trece un deget mic, corespunzând cu de***********-ul prietenului meu chirurgical; totuşi părea să-mi amintesc mai puţin despre asta decât despre tot restul corpului ei. Era confuz, ciudat, ca rămășițele unui vis în mintea mea. Atât de multe bănuieli puseseră stăpânire pe mine, încât nu eram deloc sigur că nu terminam. I-am plătit lui Camille cele zece lire. După ce le-a luat, ea a spus că se aștepta la cincizeci de lire, totuși, că inspecția târcului era o inspecție preliminară la care nu se chinuise. Am crezut că sunt înșelat și am spus așa. Am avut o ceartă, dar eram atât de prost, atât de mult am vrut să intru în această fată, — pur și simplu pentru că era virgină, — încât, în sfârșit, am fost de acord.
Fata nu s-a putut trezi a doua zi. Am văzut-o singură în patul ei; ea a spus că fusese bolnavă pentru că a mâncat ceva și că a băut șampanie. Am mângâiat-o și, în ciuda eforturilor ei, mi-am pus mâna pe sânii ei și la jumătatea drumului pe burtă, am vorbit nebunesc, mi-am scos țepa, am fost respins și i-am dat un suveran. Camille s-a întors și am tras-o. Îmi amintesc că i-am spus lui Camille că între ea și slujitorul ei exista o asemănare minunată la față, la culoarea părului, a ochilor, a membrelor și chiar și în trăsătură. Camille a râs și a spus că cele două familii au fost întotdeauna considerate a fi foarte asemănătoare și au fost rude.
Louise a devenit curioasă cu privire la intimitatea mea cu Camille. „Am fost eu iubitul ei? Îmi era drag de ea?” „Da, am fost, dar nu am fost acum.” „De ce am venit acolo?” — Să te văd, draga mea.
Când Louise a sosit pentru prima dată, Camille a fost deosebită în a nu-și expune propriile picioare sau sânul față de mine. Înainte de asta obișnuia pe vreme caldă să fie cu sânii goi, o chemise și papuci fiind adesea singurele ei haine. Acum a intrat din nou în slipshot dressing și a început să vorbească baudy. Îi spusese lui Louise cum își câștigă existența și vorbise despre câștigarea banilor dracului, așa că mi-a spus, dar nu m-a lăsat să-mi iau nicio libertate cu ea înaintea lui Louise. A ieșit lăsându-mă singur cu ea, luându-mi banii când s-a întors. Este o minune pentru mine acum cum am suportat toate astea, cum am simțit că sunt înșelat, cum m-am jucat și totuși lucrurile au continuat așa cum le descriu. Trecuseră trei săptămâni, sau mai multe, și totuși nu simțisem niciodată năvala lui Louise. Așa că i-am spus lui Camille că mă păcălește. Louise a devenit amuzantă în comportamentul ei față de Camille, a spus că o va face sau nu, și într-o zi au avut o ceartă, în care Louise a remarcat cu insolență despre ceva ce își dorea, că Camille ar face bine să nu-și arate vârful nasului în mai sat. Când eram singur, i-am spus lui Camille că nu trebuia să am fata pe care o presupuneam. Cine m-a împiedicat? "Ajutați-mă." "Cum?" Fiind într-un umor negru, am spus: „Îmbătă-o și apoi o voi lua”. Nu, nu trebuie spus niciodată că asta s-a întâmplat în camerele ei; dacă o femeie a lăsat un bărbat de bunăvoie, bine și bine; dacă a intrat în ea cinstit, bine; o femeie ar putea să facă ceea ce îi place, — era firesc să aibă un bărbat; — dacă lui Louise îi plăcea, nu era treaba ei; dar n-ar fi vrut să o îmbată.
Am spus că a fost mereu în cale. Ea a spus că trebuie să locuiască acolo. — Ai vrea să plec din oraș pentru două săptămâni. I-am spus: „Acesta este cel mai bun lucru pe care îl poți face”. Ea a spus că nu poate.
Am insistat și, în cele din urmă, a fost de acord să meargă zece zile, eu plătindu-i cred că cincisprezece lire pentru locuința ei. Ea a plecat și îndrăznesc să spun că a mers la o prietenă din apropiere, nu am știut niciodată. Ea a spus că îi pare rău că a adus-o pe fata la Londra. Louise nu trebuia să știe că eram conștientă de plecarea ei. Ultimele cuvinte pe care mi le-a spus au fost: „Presupun că când o vei avea, mă vei părăsi”. I-am răspuns că nu aveam o astfel de intenție și nici nu aveam; dar o femeie gay este un bun judecător al viitorului.
Acum trebuie să descriu mai îndeaproape locuința. Parterul era ocupat de un negustor de stofe; nu era magazin, dar în ferestre erau niște baloti de pânză, o plăcuță cu numele de alamă era pe ușa interioară, partea de sus a casei era magazinul comerciantului de pânze. Bărbatul era rar în Anglia, intrarea în magazin de la grindină era întotdeauna încuiată și nu am văzut niciodată mai mult de un bărbat intrând în el.
Primul etaj îl avea Camille. La etajul doi era o bătrână morocănosă pe nume Boileau; ea a preluat conducerea casei. Nu am văzut-o niciodată pe bătrână decât când a deschis ușa, apoi nici nu a vorbit și nici nu s-a uitat la mine. Până să vină Louise, Camille avusese un servitor francez. Câțiva ani mai târziu s-a dovedit că magazinul de lână era folosit de străini pentru falsificarea bancnotelor străine; afacerea cu pânzele nu era decât o mască. Camille fusese acolo de doi ani.
Camille a plecat. În aceeași zi am fost acasă. Doamnă, a spus Louise, a plecat de zece zile în țară și a lăsat vestea că nimeni nu va fi lăsat să intre. M-am dus sus, spunând că ar trebui să vin când voiam, că așa cum a plecat Camille, am putea face ce ne-a plăcut. . S-a uitat atent la mine.
— Mă aştept ca doamna să fi plecat cu un bărbat, am spus eu, „o să se ducă mult. Mă auzise vorbind baudy și știa acel cuvânt în engleză și franceză. Apoi am luat micul dejun împreună și am făcut dragoste cu ea.
Louise era la fel de zadarnică ca un păun și iubea excesiv stomacul ei. Când bea un pahar de șampanie, obișnuia să-l înghită cât de repede putea. Această slăbiciune și înclinație la orice femeie o plasează la mila unui bărbat care își va cheltui banii; și deși atunci nu vedeam avantajele banilor la fel de clar cum le văd acum, i-am folosit instinctiv.
„Este vesel”, am spus, „vom merge să luăm cina, apoi mergem la teatru, să facem ce ne place după aceea.” Ochii ei scânteiau, dar îi era teamă să plece, pentru că „Madame a fost un demon atunci când era jignită”. „Cine ar ști? Oamenii din casă nu ar ști ce am făcut”, i-am răspuns.
Era încă doar miezul zilei. „Nimeni nu ne poate întrerupe, să luăm prânzul aici, voi lua vinul. Un restaurator francez a trimis un prânz cald. Am luat șampanie, apoi m-am gândit la ceva ce nu mi-a trecut prin cap înainte.
Camille avea, după cum spunea, un album mare plin de poze voluptoase. Când s-a dus s-o aducă pe Louise, i-am rugat să-l lase cu mine până la întoarcerea ei. Ea a spus: „Îți voi amaneta pentru zece lire.” Am împrumutat acea sumă. De când s-a întors, ea nu a cerut-o, poate gândindu-se că o să-mi cer zece lire sterline. Acum cunoșteam bine efectul imaginilor zgomotoase în pofta incitantă, așa că l-am luat. Am luat prânzul și șampanie, ea a râs, a vorbit, s-a opus să stea cu mine, dar în cele din urmă a fost complet acasă cu mine și pentru prima dată a vorbit liber despre amanta ei, de care se temea. Ea a dezvăluit multă simplitate și foarte multă vulgaritate, pentru că era o țărănică cu totul vulgară; dar nu m-a deranjat nimic să-i ridic târga.
O viață bună încălzește corpul și stimulează aleatorietatea; există de cincizeci de ori mai mult pericol în a lăsa un cuplu tânăr împreună cu stomacul plin de mâncare bună decât atunci când sunt goale. O căldură blândă, o senzație de plinătate, o umflare blândă, se strecoară pe tulpina înțepăturii bărbatului, butonul se simte tandru și voluptuos; o umezeală blândă se distilă în pisiciul femeii, căldura și o senzație totală, de la clitoris până la fund, o învinge. Amândoi sunt apoi gata de dracu și nu sunt reținuți decât din diverse motive sociale, care ne determină acțiunile în viața de zi cu zi. Așa era starea noastră când sărutăm și râzând, punem deoparte lucrurile. Apoi ne-am așezat unul lângă altul pe canapea, cu brațul meu în jurul taliei ei.
Am produs cartea pe care o adusesem cu mine. Mi-am amintit cum, turnându-le peste ele cu Sarah sau Susan, pozele din „Fanny Hill”-ul meu obișnuiau să le arunce într-o stare de zgomot pe care mi-a fost lăsat să o potolesc. Susan obișnuia să spună că nu trebuia să se uite la poze decât un minut, pentru a o face să vrea „să uite de sine”. am scos cartea din hârtie; era o carte mare pătrată, care i-a atras imediat atenția. "Ce este asta?" ea a intrebat. „Imagini.” "Oh! arătaţi-mi." "Haide atunci." S-a așezat pe genunchiul meu, mi-am pus brațul stâng în jurul taliei ei. "Da-mi un sarut." Ea l-a dat. „Acum lasă-mă să mă uit.” Îmi pusesem mâna dreaptă pe coapsa ei în afara hainelor ei și mă gândeam ce șansă bună aveam să o arunc pe spate pe canapea, dar am deschis prima pagină. Era un imprimeu fin, mare, colorat (ce bine mi-l amintesc) al unui dormitor. Pe pat îngenuncheau două tinere una lângă alta, cu juponele aruncate peste spate și arătându-și spatele până la talie. În apropiere stătea o femeie de vârstă mijlocie privindu-le; prin uşă erau capetele a doi bărbaţi care se uitau la afişe, pofta era pe feţele lor. Una dintre fete avea un fund mult mai gras decât cealaltă, se vedeau ambele ticăloase, părul uneia negru, celălalt, deschis. Era un pariu cu privire la cine avea cel mai frumos posterior, femeia care trebuia să decidă spunea: „Marie a gagne, ell a la plus vonde et la plus belle”.
Louise a dat un „oh!” parcă luată prin surprindere, fața i s-a schimbat roșu ca sângele, a întors capacul și a izbucnit într-un hohot de râs, a încercat să scape de mine, dar am ținut-o tare, așa că și-a pus capul peste umărul meu și a râs, Eu rad cu ea. „Ai un vagabond la fel de drăguț ca cel întunecat”, am spus eu. „Nu mai există nimic de genul acesta, uită-te prin el.” Am deschis din nou cartea; sub ochii ei era o poză cu o femeie dezbrăcată, întinsă la marginea patului, cu picioarele deschise, cu degetul mijlociu pe pisică; Lângă ea, un bărbat cu pantalonii jos, cu înțepătura înțepenită și cu vârful purpuriu, cu o mână pe coapsa femeii și uitându-se cu atenție la târga ei.
„Vreau să fac asta cu tine”, am spus. „Fi gata! c’est villain”, a spus ea și a împins cartea cu violență. A căzut pe podea și în aceeași clipă ea a încercat să se ridice. Am strâns-o strâns și trăgând-o pe spate pe canapea mare, cu picioarele ei zburând în sus, i-am aruncat hainele în față, arătându-i perechea de coapse fină, iar în minutul următor mi-am îngropat gura și nasul în păr, sărutând-o și adulmecând, mâinile mele rătăcind oriunde simțeam carne caldă.
Cu un țipăt, apoi altul, ea se răsuci
(făcând asta mi-a frecat nasul pe clitorisul ei), juponele i-au căzut, a trecut prin cameră până în dormitorul ei și a închis ușa.
Am stat strigând: „Ce formă frumoasă, ce coapse, cât de întunecat este părul de pe pizda ta, cât de frumos mi-a frecat nasul de el; lasă-mă să-l văd din nou, lasă-mă să te trag, ai milă de mine.” Tot ceea ce i-a sugerat unui bărbat a cărui înțepătură era gata să se scurgă în pantaloni i-am spus, dar fără rezultat, ea nu a răspuns. M-am întors la canapea și m-am gândit ce să fac. Curând am auzit-o mișcându-se, m-am strecurat până la uşă și am auzit zdrăngănitul zgomotului. „Tu stăpânești din ticălosul ăla drag”, i-am spus, „cum aș vrea să pot simți.” zdrăngănitul s-a oprit și din nou m-am întors la canapea.
Îi spusesem că o voi scoate afară și am sunat-o să se pregătească, nu mi-a răspuns niciodată. Câteva minute după aceea am vrut să mă cac; era necesar să cobori scările într-o curte. M-am gândit: „Dacă mă aude coborând, va ieși;—ah! dacă o face, acolo este cartea, mă întreb dacă se va uita la ea. L-am deschis la o poză pe care ea nu o văzuse, rupând bucăți de ziar, le-am așezat între paginile alăturate, astfel încât, dacă sunt deschise, bucățile trebuie să cadă, apoi am spus: „Cobor; dacă nu ieși, voi pleca fără tine.”
Am stat ceva vreme la casa de rahat, am urcat în liniște și i-am auzit ușa închizându-se când am urcat scările. Când am intrat în cameră m-am uitat la carte; era exact așa cum l-am așezat, dar două dintre bucățile de hârtie scăpaseră. — Louise, Louise, te-ai uitat la carte. „Tu minți”, a spus ea repede. „Ai, eu am pus bucăți de hârtie și au căzut, așa că trebuie să faci.” „Nu am”, a spus ea.
„Voiam să te duc să vezi magazinele, la teatru, dacă nu îmi răspunzi, mă duc singură și mă voi lua singură la masă.” „Nu voi veni atunci.” „Nu,” am spus eu hohoteat, apoi m-am dus în dormitorul lui Camille și m-am spălat. „Ma duc, vrei să vii? În alt minut voi pleca fără tine”.
„Vrei să promiți că nu vei fi mecanic” (termen francez). „Nu am fost rău”, am spus eu. Ea cedează; Știam că era sălbatică să iasă cu mine. „Vrei să promiți că nu mai vorbești așa?” "Nu pentru totdeauna; cum pot eu când am văzut ce am.” „Nu am cizme, doar pantofii mei groși.” „Intră în acelea.” „Camille a lăsat o pereche, care sunt prea mari și este o gaură în ei.” Dar s-a terminat cu ea să le pună. Îmbrăcată, părea un amestec ciudat de țăran și slujitor, care se îmbrăcase cu unele dintre lucrurile stăpânei ei. Mi-era rușine să ies cu ea; a văzut ceva în expresia feței mele care i-a rănit mândria. „Nu-ți place să ieși cu mine”, a spus ea, și stând jos, i-au venit lacrimi în ochi, „dar sunt mai frumos decât doamna, picioarele mele sunt mai mici, deși piciorul meu este mai mare; pantofii mei sunt de rușine, nu mă lăsa să am cizme ca ale ei, zicea că mă trimite acasă; nu se va întoarce acasă dacă le spun despre ea. Astfel, ea a zbuciumat, până când s-a epuizat, mândria ei rănită, încântată de ospătare, de cartea de zgomote și de sărutul meu pe pisica ei. Vorbea atât de repede în franceza ei de provincie, încât abia am putut înțelege ce spunea.
Nu-mi păsa ce am cheltuit, ca să o pot cheltui pe Louise. „Sunt mândru să merg cu tine și îți voi cumpăra o pereche de cizme.” Ea a sărit în sus de încântare. „Dar mă vei lăsa să fac un lucru.” "Ce?" „Lasă-mă să-ți simt piciorul, despre care spui că este atât de mare.” „Volontieri”, a spus ea, „nu este rău să simți un picior; în țara mea, hainele noastre sunt doar sub genunchi”, așa că, cu glume, sărutări și promisiunea că mă las să-mi pun cizmele, am plecat într-un taxi.
Am dus-o la un cizmar și am montat-o perfect; era încântată, iar în taxi nu făcu decât să ridice picioarele să se uite la ele. M-a lăsat să-i simt Ieg-urile, după ce și-a tras juponul strâns în jurul genunchiului; Am vrut să merg mai sus, „Nu, nu”, a spus ea; dar am împins în sus, pe coapsele ei.
I-am cumpărat o bonetă, dar a trebuit să fie modificată și urma să fie trimisă acasă seara; Am coborât din taxi și am intrat într-un magazin fără ea, mi-am cumpărat (ghicind dimensiunea) ciorapi albi de mătase și jartiere arătatoare, fără să-i spun. Apoi i-am cumpărat mănuși, un guler și încă unul sau două lucruri, apoi ne-am dus să luăm masa.
Pe măsură ce am cumpărat fiecare articol succesiv, mi-am spus dorințele mele destul de grosolan. Am simțit-o în cabină și am fost atât de emoționat, încât mi-am scos cocoșul afară, ținându-l acoperit cu batista, scoțându-l din când în când, când credeam că vederea cocoșului o va excita. „Omnibusul, omnibusul”, strigă ea deodată. Uitându-mă de mine și de toate, cu excepția dorințelor mele, îmi expusesem doodle-ul exact în momentul în care trecea un omnibuz și, în timp ce ridicam privirea, iată că dirijorul râdea de mine. Am fost la hotelul N….n, apoi am deschis și am comandat o cină; acolo, gulerele, manșetele, mănușile și alte lucruri, ea s-a îmbrăcat și s-a uitat la ele și le-a așezat, ca să le poată vedea când lua masa. Mănuși pe care nu le mai pusese niciodată în viața ei. Anticiparea bonetei o umplu de încântare; Era sigură că era mai frumos decât orice om pe care a văzut-o vreodată pe doamna îmbrăcată; nu credeam că va fi mai frumoasă decât Madame, dacă era la fel de bine îmbrăcată? era sălbatică de îngâmfare și mi-a povestit din nou cum doamna refuzase să-și cumpere lucrurile pe care și le dorea; spunând că unui slujitor nu i se putea lăsa să le poarte. Această nemulțumire se scufundase adânc în mintea ei. Între timp vorbesc, râd, glumesc, uneori spunând: „fi! fi! deci”, uneori, „oh! ticălos!" uneori, dându-mi un sărut, alteori spunând „stai liniștit”, ea a mâncat o cină bună, a băut mai multă șampanie decât știa ea, a devenit din ce în ce mai vorbăreț, în timp ce eu am devenit din ce în ce mai lasciv.
Continuare Vol 02 Ch 02
Highlights of Vol 2 CAPITOLUL II. — Dezbracarea. — Ciorapi și jartiere de mătase. — Atacul. — Defalcat pe dinafară. — O baterie. — O culpă. — O virginitate dură. — Triumfător. — Dovezi sanguinare. — A doua intrare. .—Prepuțul meu.—Douăzeci și patru de ore dracului.—Gamahuching.—Șase zile de plăcere.—Camille se întoarce.
-------------------------
Note;
1. În timpul vizitei mele la Londra pentru studii în care aveam un Vechi Cămin Ancestral, am dat peste o comoară de familie. În afară de alte lucruri, am găsit și o cocoașă de cărți, jurnale și note în comoara care conținea cărți clasice, vechi, erotice, romane și reviste, probabil culese de strămoșii mei. Toate sunt atemporale și prețioase. Sunt de citit obligatoriu pentru toți iubitorii de erotică.
2. Din colecția menționată mai sus, prezentând o relatare uimitoare care a fost publicată pentru prima dată în 1888, Viața mea secretă, de „Walter”, este memoria unui domn.
3. Cartea My Secret Life a fost scrisă de „Walter”. Identitatea lui „Walter” este necunoscută. deci Autorii Originali sunt morți de mult sau necunoscuți.
4. My Secret Life, de „Walter”, este memoria unui domn care descrie dezvoltarea și experiențele sexuale ale autorului în Anglia victoriană. A fost publicată pentru prima dată într-o ediție privată de unsprezece volume, pe cheltuiala autorului, inclusiv un index imperfect, care a apărut pe parcursul a șapte ani începând cu 1888.
5. Lucrarea are 11 volume care conțin un total de 184 de capitole în afară de Introducere și Prefață.
6 Toate caracterele trebuie citite începând cu vârsta de 18 ani.
7. Scuzele mele sincere autorului romanului și cititorilor pentru editarea sau modificarea conținutului minorilor, dacă este cazul, pentru a-l face potrivit pentru publicare în timpurile moderne.